Episodul I
“Copacii sunt efortul nesfârșit al Pământului de a vorbi cu Cerul.”–Rabindranath Tagore
“ Mergi in viaţă cu o licarire in ochi , cu un zambet pe fata si un scop maret in inima “
( William James)
Ne-am obişnuit sa privim la ceilalti , să ne comparăm cu ei … Imităm comportamente in dorinţa de a avea succes si de a fi mai presus , schimbăm locuri de munca , ĩnlocuim persoane din viata noastra . Dar oare câti dintre noi ne intrebăm spre ce alergăm ? Care este scopul ? Care este destinatia finală ?
Suntem atat de nemultumiţi , incât nu reusim sa ne oprim pentru o clipă ca să ne gândim că avem destule motive pentru a fi recunoscători . Si asta se traduce prin ignoranţă si frustrare .
Cum ar fi să recunoaştem că cei mai multi dintre noi ne aflăm intr-un anumit loc făcând ceva si totuşi ne dorim nemotivat sa fim in cu totul alt loc , făcând cu totul altceva ?
Prea ocupaţi să criticăm prezentul si să ne imaginăm un viitor mai bun , nu ne mai putem bucura de tot ceea ce avem .
Energia blocată pe nemulţumiri si victimizare ne transformă in oameni incapabili să constientizeze propria esenţă , lipsiţi de armonizare si echilibrare interioara.
Putem să alegem viaţa sau să o visam. Putem alege să ne bucurăm de tot ceea ce ne inconjoară sau putem rămâne in continuare posomorâţi , dorindu-ne sa fim mereu in altă parte , făcând altceva , in prezenţa altcuiva.
Dar pentru ca sa putem ajunge in starea de prezenţă din cea de “pilot automat” care obişnuieşte să reacţioneze impulsiv si/sau negativ la ceea ce află sau i se intamplă , ar fi minunat să ne oprim cate puţin din goana in care ne aflăm , să conştientizăm cât este de bine să renunţăm la o atitudine care ne umple viata de gălăgie inutilă , de clipe goale si chiar obositoare pentru minte si suflet si să incepem sa facem schimbări in modul automat si de multe ori inconstient in care trăim zi de zi.
Cum ar fi pentru inceput să invăţăm să simţim ?
- Sa iesim afară in ploaie cu capul descoperit , să inchidem ochii si să simţim picăturile care cad din cer …
- Să simţim cum este sa plângem , să iertăm , să mulţumim , sa ne pese de sufletul oamenilor si de cel al tuturor lucrurilor …
- Să simţim cum inverzeşte iarba , cum râd florile , cum răsare sau apune soarele si luna , să simţim natura …
- Să simţim propria fiinţă , sa ne ascultăm semnalele corpului , să simţim viata …
Ori de cate ori in viaţa noastră işi fac loc frumuseţea , bunătatea , recunoaşterea valorii lucrurilor simple , să căutăm inăuntrul nostru fundalul tuturor acestora . Dar să nu il căutăm ca si cum ar fi ceva concret . Nu putem pune mâna pe el spunând : „ Al meu este! ”si nici nu-l putem prinde cu mintea ca sa-l putem defini in vreun fel .
El este asemenea cerului fara nori . Nu are formă . Este spaţiu , este linişte , dulceaţa Fiinţării si este infinit mai mult decât sunt aceste cuvinte care reprezintă doar indicatoare .
De aceea , cand apreciem lucrurile simple – o melodie , o privelişte , o atingere , un chip drăgălaş de copil – când vedem frumosul , când simţim bunăvoinţa si iubirea faţă de
altcineva , să ne oprim ca să sa ne observam si să simţim spaţiul interior care este fundalul acestei experienţe .
Fericirea adevărată rezidă din lucrurile simple , aparent neremarcabile, pe care majoritatea le ratează continuu , in goana lor neobosită după evenimente semnificative.
„ Fericirea cea mai mare este dată de lucrul cel mai mic .”Acesta este un adevăr atat de subtil , de diafan incât ocupă doar o mică parte a conştiinţei noastre , iar restul rămâne spaţiu interior, conştiinţa insăşi , ceea ce noi suntem in esenţă , locul de unde radiază adevarata fericire , bucuria Fiinţării .
De aceea , ca să fim constienţi de lucrurile mici , tăcute , trebuie sa fim si noi tăcuţi in interior , este nevoie de un grad ridicat de vigilenţă .
Staţi in tăcere .Priviţi .Ascultaţi. Fiţi prezenţi in Aici si Acum , ieşiţi din mintea care vă proiectează scenariile .
Iată si un alt mod de a găsi pacea interioară–să conştientizăm faptul că suntem conştienţi. Să spunem sau să gândim „ Eu sunt ” fără să mai adăugăm nimic in plus.
Să constientizăm liniştea care-i urmează lui Eu sunt.
Să simţim fiinţa noastră , fiinţa goală, dezvaluită , dezbrăcată. Aceasta nu este atinsă de atribute precum tânăr sau bătrân , bogat sau sărac, bun sau rău si altele.
De aceea a spus Isus : „ Impărătia lui Dumnezeu nu va veni in chip văzut …Si nu vor zice : Iat-o aici sau acolo . Căci iată ,ȋmpărăţia lui Dumnezeu este inăuntrul vostru ”.
Nu sterge nici o zi din viata ta …
Zilele frumoase ti-au daruit fericirea ,
Cele urate ti-au dat experienta ,
Iar cele foarte rele te-au invatat sa traiesti !